Lună: aprilie 2020

Copilărie

Copilărie, draga mea,
Te-ai dus pe-o aripă de vânt,
Dar vreau să știi că-n viața mea
Îți ofer cel mai frumos gând.

Prin cer văd mii de păsărele
Ce-și mai aruncă ochii-n zare
Să vadă dacă sunt cu ele
Puii ce-s la prima zburare.

Copil făcându-și primii pași
Am fost și eu, doar mama știe,
Pentru că-n inimioara ei
Aceasta-i amintire vie.

Sub mângâierea mamei mele,
Aud cum glasul ei duios
Mă cheamă: “Drag copilule,
Tu mi-ești un dar de la Hristos!

Chiar dacă anii au trecut,
Copilăria ți-e în ochi,
Tu ești tot ca la început,
Copil jucându-se prin flori.”

Lasă-l

Lasă-l să-ți scrie pe gene gânduri dintr-un univers,
Lasă-l să-nmoaie condeiul în nuanța unui vers
Și-ntr-o clipă de visare ai să vezi cum te-ncălzeşte
Vocea dulce, blândă, caldă, a celui ce te iubește.

În bătaia inimii, cu emoție stropită,
Stă ascunsă dragostea ce-ți va fi împărtășită,
Doar s-aluneci pe o rază spre tărâmul cu povești
Și-ți vor fi ghid florile către omul ce-l iubești.

Cu parfum de liliac, lumea va fi decorată,
Când sosirea-ți pe tărâm va fi sigur anunțată,
Câmpul va fi înflorit și-nverzit, cum rareori
A avut așa onoarea de-a-mbrăca mii de culori.

Ține minte doar cuvinte rostite-n cântec de nai
Și suavele dorințe ce te poatră-n luna mai,
Iar de vrei să iei cu tine, în sufletu-ți de poveste,
Ia refrenul care-ți spune cât de mult el te iubește.

Când ochii lor se întâlnesc

Când ochii lor se întâlnesc,
Ei încep și își tot vorbesc
Și nu se satură vreodată,
Să-și ofere iubirea toată.

Cu dezmierdări și-alinturi dulci,
Rămâi și vii și iar te duci,
Să poți atinge-ncetinel
Dragul iubitei suflețel.

Draga de ea, cum te privește,
Îndată-ncepe și-ți vorbește
Cât de frumoase-s stelele
Și cald e ziua soarele.

Natura, totul e cu voi
Și sărbătoarea e în toi,
Căci dragostea plutește-n zare,
Lăsând vii urme de culoare.

Dor

Așa de dor îmi e de tine,
Dup-o zi-n care nu-ți zăresc
Privirea ta pătrunzătoare
Și zâmbetu-ți copilăresc.

Te chem prin susur de izvoare,
Să mi te-aduc-o păsărea
Pe aripa ei protectoare;
Aștept cu dor sosirea ta!

Ți-am pus aici o floricică,
S-o iei în mână-atunci când vii,
E mică, dar e-o părticică
Din zâmbetu-mi ce mi-l menții.

Rugăciune

Multumesc, Hristoase, Doamne,
Pentru Darul de a fi,
De-a trăi pe-acest pământ
Lângă oameni, ai tăi fii!

Ca un părinte ceresc,
Nicicând nu m-ai părăsit,
Chiar de uneori greşesc
Şi de suflet n-am ‘ngrijit.

Mulţumesc că eşti cu mine!
Mulţumesc că mă iubeşti
Şi mă iei oricând cu Tine
Să-mi dai binecuvântări cereşti!

Îngenunchez în fața Ta, Hristoase

Îngenunchez în fața Ta, Hristoase
Și-Ți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat;
Îți mulțumesc că mi-ai adus foloase
Și că mereu lângă mine ai stat.

Îți mulțumesc că mi-ai dat să văd cerul
Și florile pe câmp cum înfloresc,
Pe mama, Doamne, e o floare?
Sau oare este un chip îngeresc?

Îți mulțumesc că-n zori de dimineață,
Sculându-mă în cânt de păsărele,
L-am auzit duios pe al meu tată
Cum îmi dădea povață-n toate cele.

Și-n amiaza zilei călduroase,
Sufletul meu a fost iar zdruncinat
De voi, surorile mele frumoase
Și de prieteni-mi de neuitat.

Și-acum, când noaptea s-a lăsat duioasă
Și totul pe pământ a obosit,
Din gură-mi iese câte-o rugăminte
Și glasul meu se stinge răgușit.

Acum, eu fața la pământ mi-o plec
Și mâinile-mi gătesc de rugăciune,
Primește-mă cu Tine să-mi petrec
Viața-mi: o mare minune.

O lacrimă din ochi mi se prelinge
Pe-obrazul meu cel mult prea îngroșat
De-atâta dor și-atâtea suferințe,
Că undeva-n trecut eu Te-am uitat.

Dă, Doamne, ca roua ochilor mei
Să curgă și să umple râuri, văi,
Și-ntr-un final, bobițele din ei
Să curgă-a fericire că i-ai iertat pe ei.