Încheie anul, tu creştine,
Cu gânduri bune şi frumoase,
Fii bucuros c-ai luat cu tine,
Din anul ce-a trecut, foloase.
Tu spală-ţi faţa şi te-nchină,
Te roagă, mulţumind nespus
Că-n anul ce tocmai se-ncheie
Multe ţi-a dat Domnul Iisus.
Mergi şi aprinde-o lumânare,
Aprinde-ţi candela iubirii
Şi fă făgăduinţă mare
C-o să iei drumul mântuirii.
Mergi drept pe drumul tău, creştine,
Fii bun, fii un om curajos,
Pentru că mereu lângă tine
E El, e Iisus Hristos!
Din vremuri grele-ndepărtate,
Cu tolba plină cu de toate,
Să-şi ispăşescă din păcate,
Un moş pleca pe jos prin sate.
El n-a primit pe Pruncul Sfânt
Ce-avea să se nască curând,
Ci L-a gonit din al său gând,
Şi n-a crezut niciun cuvânt.
Deşi Fecioara tot plângea
Şi adevărul ea spunea,
Crăciun n-a ascultat de ea,
În casa lui nu o primea.
Dar Pruncul trebuia să vină
Şi-atunci soţia lui cea buna
A dus-o-n iesle să rămână,
Unde sorocu-avea să-i vină.
Aici, în suflul boilor,
S-a născut Domnul tuturor,
În jurul animalelor,
Ce le-au ţinut caldură lor.
După un timp, nu foarte mare,
Crăciun a auzit în zare
O veste cutremurătoare
Ce l-a umplut de întristare.
Şi-a dat seama cât a greşit
C-al Maicii cuvânt n-a crezut
Şi că de ea n-a îngrijit,
Deşi era om înstărit.
De-atunci colindă-n lumea-ntreagă
Şi poartă cu el o desagă
Cu daruri ce le dă degrabă,
Ca astfel sufletul să-şi dreagă.