Rochiță Croşetată Ana

Partea de sus a rochiței este croșetată cu un albastru care pe mine m-a atras de cum l-am văzut prima dată. Este un fir subțire ce conține și puțină lână pe lângă acril.
În partea de jos a rochiței am atașat o fustiță albă din tull care se asortează perfect cu partea albastră de sus.
O ador!

Iubire

Constat că cel mai frumos mod de a arăta iubirea este în fapt a arăta prețuirea…bucuria emanată de trăiri, îmbrățișări, gânduri bune, fapte frumoase, clipe și momente remarcabile petrecute lângă persoana iubită.
Este o mare binecuvântare să ai cui să-ți arăți dragostea, indiferent de modul plăcut și frumos în care o faci.

Rochiţă Ioana

Am terminat o frumoasă rochiță pentru bebelușe micuțe si drăguțe. Eu am făcut-o pentru botezul fetiței mele și îmi place mult cum a ieșit. Am folosit un fir multicolor tip mohair din acril, destul de catifelat la atingere și ușor de mânuit.
Îmi propun să fac un fel de „surioară” pentru această rochiță, dar revin cu amănunte de îndată ce încep lucrul.

Copiii sunt calea spre puritate, bine și iubire.

Copiii sunt calea spre puritate, bine și iubire.
Unui bătrân, obosit de atâta bătrânețe cu boli sau poate și singurătate, prezența unui copil îi face bine. Îl întâlnește pe stradă, îi vede zâmbetul, îi aude vocea ce unge suflete, îl vede curios de a cunoaște și serios când rostește cuvintele lui încâlcite. Se bagă în seamă cu cel care-a adunat o viață și nu-și aduce lui bucurie cât celui firav din cauza anilor ce-i apasă pe umeri.
Mă plimb prin parc cu copilul în sistem de purtare și numai aud: „Unde e mai bine ca la mama în brațe?! Of, Doamne!” și, după expresia feței, sunt sigură că acel om era cu gândul undeva în trecut unde brațele mamei sale îl cuprindeau cu dragoste.
Copiii transformă părinți în bunici, dâdu-le acestora mai multă blândețe, dragoste și răbdare de a crește prunci născuți din copiii lor.
Copiii întineresc străbunici făcând ca ridurile bătrâneții să fie parcă frumoase, iar puterile acestor bătrâni să crească…cum spune bunica: ” Simt că nu mai mor!”.
Copiii împacă oamenii, trezesc sentimente adormite și nespuse, leagă familii, unesc prin iubire doi oameni, dau speranță și întăresc firi căzute. Copiii ne ridică, ne schimbă și ne fac să înțelegem puritatea sufletului de care ne spune Hristos.
Se știe că femeia când este în durerile nașterii, nu-și mai dorește să aibă un alt copil…dar după ce naște și se vindecă, când își vede copilul cum îi crește sub privirile sale, când îl hrănește și simte cât de importantă este, atunci maternitatea o copleșește, își iubește pruncul și rolul dorindu-și să mai aibă copiii.
Copiii, oamenii mici ce mâine vor deveni mari, dând de greutăți, dar și de bucurii, au dreptul la copilării frumoase. De ei ne bucurăm cu toții, pentru ei ar trebui să luptăm cu toții.
Să fim în rugăciunile copiilor, căci ei ne duc la Dumnezeu!

Iarna cu tine

Dragoste, lumină sfântă,
Îngerii în cer cuvântă,
Timpul zboară peste noi
Şi ne poartă pe-amândoi
Peste cetini mari de brad
Unde nouă ne e drag,
Prin nămeţii de zăpadă
Unde este o livadă
Îmbrăcată-n promoroacă
Şi unde copii se joacă.
Ne-om juca şi noi ca ei,
Chiar de suntem măricei,
Fiindcă neaua ne primeşte
Şi pe noi doi ne iubeşte
Când ne vede că zâmbim
Şi frumos ne veselim
De tot ce ne înconjoară
Şi de mândra zăpejoară.
Azi facem om de zăpadă,
Fiindcă neaua ne e dragă,
Însă mâine vom avea
Pui de om alăturea
Pentru care noi mereu,
Ne-om ruga lui Dumnezeu.