Rochiţa este croşetată în partea de sus cu acril mov, iar fustiţa este din tull roz.
Mama mea
Creştine
Croiește-ți drum în viață, creștine,
Și dă la o parte firul de mărăcine
Ce se ivește-n calea ta iar și iar,
Ai credință-n Dumnezeu și ia-l ca pe un dar!
Nădejdea ta mare ce e în Dumnezeu,
Te va păzi oriunde tu vei fi mereu,
Căci ruga ta nu este ca apa de ploaie,
Iar genunchii-ți știu bine cum să se îndoaie.
De-ai teamă și frică, e firesc să le ai,
Ești om și între oameni ești menit să stai,
Cu griji și nevoi te întâlnești în orice zi,
Dar știi în Domnul să aduni bucurii.
Iarna primăverii
Pune, Doamne, în satul meu o floare
Pune, Doamne, în satul meu o floare,
S-o miros când voi privi la soare
Și mai dă-mi un fulg de catifea
Când luna răsare, să-l văd lângă ea,
Iară dimineața când mi-e dor
S-aud glasul viu al unor nori,
Să-mi trimiți la geam o păsărea
Și să cânte, Doamne, întru Slava Ta.
Nu uita, când inima-mi îngheață
Să-mi trimiți un vânt să-mi dea pe față
Cu o apă de-un izvor curat
De Tine, Hristoase, binecuvântat,
Iar în miezul nopții, Dumnezeul meu,
Să-mi aduci un înger păzitor mereu
Care să-mi grăiască cu vorbe frumoase
De a Ta iubire, Iisuse Hristoase.
Fii cu noi, Iisuse, fii în satul meu,
Pune-ți Mâna, Doamne, peste robul Tău,
Apără, păzește și ne mântuiește!
Sufletul meu, Doamne, veșnic Te iubește!
Botoşei Nou Născut
Un bun îndemn
Să-ţi croieşti creştine-n lume
Viaţa după crezul tău,
Dar ai grijă ca-n iubire
Să trăieşti mereu!
Să-ţi duci paşii unde vrei
Şi să fii om bun cu toţi,
Dar iubire tu să iei
Şi să dai cât poţi!
Să fii om bun cu tot omul,
Să ajuţi mereu,
Dar nu uita nici de Domnul,
Drag, creştinul meu!
Să-ţi aduci aminte tu,
Că-n lume cu Dumnezeu
Călătoreşti tot pământul…
Nu-L uita mereu!
Căciulă Roşie
Bunica
De s-ar putea citi în lume
Poveşti cu prinţi şi cu prinţese,
Cu palate şi-mpărătese,
Nu-ar şti nimeni să le grăiască
Şi frumos să le povestească
Aşa cum numai bunicuţa mea
Târziu în noapte îmi spunea,
Chiar de putea, de nu putea,
De oboseala-o dobora.
Bunica mea, astru ceresc,
M-a învăţat cum să iubesc
Prin grija ce ea mi-a purtat;
Când faţa ea mi-a mângâiat
Mi-a dat curaj să fiu mereu
Un om corect…cât pot şi eu
Şi-n ochii ei, eu am rămas
Copil frumos, iubit urmaş,
Acelaşi dulce copilaş.
Mulţumire îi aduc şi astăzi
C-am auzit de Dumnezeu de mititică
Din gura ei ce, nu din cărticică,
Îmi povestea Naşterea lui Hristos
Pe înţelesul meu şi aşa de frumos…
La fel şi în biserică-am păşit,
Condusă de pasul ei ce azi a-mbătrânit;
Bunica mea, cu chipul ei iubit,
M-a învăţat să fiu un om cinstit şi fericit!