O să-mi fie dor oricând în viață de oameni. De toți cei care au călcat cu grijă pe corzile inimii mele și m-au făcut să-mi văd de fericirea vieții. Sunt oamenii mei pe care inima îi păstrează neprihăniți în camera oaspeților. Ori de câte ori simt nevoia, bat la ușă și un zâmbet mă cuprinde în brațe. E binecuvântare de la Dumnezeu înțelegerea dintre doi oameni! Mă rog să ne ținem de mână în Rai!
Mi-e dor de acel colț de rai din țara mea, simplu și frumos, unde am stat de vorbă cu Dumnezeu. Florile câmpului m-au îndemnat să-L ascult, păsările cerului m-au învățat să-I cânt, iar munții cei făloși m-au încurajat să-I vorbesc. Mi-e dor de ”omul care sfințește locul” pentru că mă face să văd în ochii lui fărâma de iubire pe care Dumnezeu i-a picurat-o în ei. Așa de minunat este să te privesc pe tine, om frumos, care-ți verși lacrima pentru aproapele și în rugăciune îl pomenești pe el; atât de multă bucurie emani când sufletul ți-e plin de Hristos, că atunci când te văd inima mea tresare de fericire. Țara mea, cu tot ce are în ea, m-a ajutat să-L iubesc pe Dumnezeu. Pentru aceasta, binecuvântată fii Românie!
Rece ploaie, o ploaie de vară,
Când toamna aşteaptă să înceapă,
Mă cuprinde în inima mea
Şi cu dorurile mele mă înţeapă.
Bob de ploaie rece ca şi gheaţa
Peste gene mi se pune acum,
Să dau afară din lume tot ce nu-mi agaţă
Sufletul de ceea ce e bun.
Pictură de început de toamnă,
Simt cum vara mi-o alungi încet;
Fă să cadă stropii calzi de vară,
Înainte ca tu să începi!
Să ai bucurie în suflet, tinere! Croiește-ți viața pe principii corecte care să-ți facă bine, care să-ți placă ție, dar și lui Dumnezeu. Ia-ți inima în dinți și îndrăznește să fii tu, așa cum trebuie să fii. Ai soarele care te susține prin razele lui calde pe fața ta tânără, ai păsările cerului care îi cântă inimii tale, ai verdele din ochii tăi când privești cu admirație firele de iarbă ce se ivesc pentru a te saluta. Toate ni le-a dat Dumnezeu ca să ne bucure inima; agață-te de aceste daruri ca să poți vedea că viața nu este altceva decât un cadou binecuvântat oferit de un Tată, al meu, al tău, al lui, al ei… al nostru.
Nu te grăbi să renunți ușor la visele tale. Curajul tău lustruit cu rugăciune te va ajuta să mergi acolo unde dorești și unde îți este bine. și eu am dorințe, la fel și tu. Nu ți le știu și nici tu pe ale mele nu le știi. Dar știu că poți! Şi știi de ce? Pentru că, la fel ca mine, și tu ai un Dumnezeu care de fapt este același cu al meu; El te aude, El te ajută, El te iubește. Nu simți aceste bucurii? Încearcă să le simți! Bea o pastilă de rugăciune dimineața și una seara. Mai privește spre cer în graba ta zilnică și fă cu mâna Celui care îți zâmbește. Du o floare, cu o lacrimă pe-o petală, Maicii Domnului pentru că te iubește și te protejează mereu, iar ea o va așeza lacrima pe cartea pe care se scrie povestea ta. Și, să știi că lacrimile care cad în Mâna Maicii Domnului udă povești frumoase.
Mă simt copil aici,
În lumea mea cea mică.
Acasă este bine,
Acasă nu mi-e frică.
Aici este speranța,
Aici e Dumnezeu,
De-aceea cu credință,
Aici voi fi și eu.
Aş vrea să-mi fie inima o toamnă
Cu frunze galbene şi arămii
Şi să-mi miroase păru-a dulce poamă
Culeasă din pomul de lângă vii.
Să port o rochie de seară albă,
Cu stropi de ploaie presăraţi pe ea
Şi-n păr, un fluture aş vrea să aibă
Odihnă, într-o zi din toamna mea.
Cu inima-mi învelită în praf de stele
Îmi duc paşii spre aurul credinţei;
O, toamna mea, cu roua de mărgele,
Tu eşti liniştea ce o dai fiinţei!