Poezii - Cojocaru Mariana

Slavă lui Dumnezeu

Dau Slavă lui Dumnezeu, ajutorului meu,

Pentru că atunci când mi-e bine,

Mi-este, pentru că El e cu mine,

Pentru c-atunci când mi-e greu,

Plâng timid pe Umărul Său,

Pentru că în grele insomnii,

Are gijă să n-alerg pe „grele” câmpii,

Pentru că la viață mă trezește

Și-n orice zi și mai mult mă crește,

Pentru că îi ține pe-ai mei lângă mine

Și mi-i călăuzește pe drumul spre Sine,

Pentru că ades mă mai ceartă,

Cu dojană ce inima-ncearcă.

Pentru tot și pentru toate,

Minunat ești Împărate!

Cuvinte grele

Cuvinte grele poartă o inimă-ncărcată
De-atâta neputință și trudă-acumulate,
Dar nu poate grăi acele vorbe grele,
Fiindcă rănește inimi … a ei steie-n durere!

Un of de și l-ar spune, e rea, gândește rău!
Un rău de îl aude, e-al ei, să-l ia la brâu!
Așa că, unde-i bine să fie, ce să zică?!
Gându-i e rătăcit, cu greu și-l mai ridică.

Mai sus, colo-n perete, icoana ne privește,
Pe toți cu drag ne cheamă: „Hai, vino și vorbește!
Spune cuvinte grele, descarcă-te cu dor,
Eu sunt aici, cu tine, al tău Mângâietor!”

„Doamne, cu dor de Tine în viață eu trăiesc
Credința mea mă ține să vin să iți vorbesc:
Mi-e dor de mângâierea oamenilor ce-i iubesc,
De umerii ce-mbrățișări și lacrimi mai primesc!

Însă unde-i găsesc pe-acești oameni miloși
Ce știu să mă asculte, ce nu-s invidioși?
Și care om să caut, la jug să nu mă ducă,
Iertarea de pe buze să-i fie ca o rugă?

Inspre ce holde astăzi să mai pășesc eu, Doamne…”
Icoana mă privește udă de lacrimi calde
Și simt atunci că iată eu am fost ascultat
De OMU-acela blând la care am visat.

Mi-a șters lacrima grea cu sfânt veșmânt curat,
M-a ținut strâns în brațe, pe cap m-a mângăiat,
Mi-a dat povață caldă, privindu-mă milos,
Și m-a iertat pe dată, Domnul Iisus Hristos.

Copiilor mei

Sunt plăpânzi copiii noștri,
Mici, firavi, cu nevoi multe,
Adevăru-n ochi îl poartă,
Simplitatea ne-o insuflă.

Timpul nostru îl vor ei,
Timpul lor umplut de joc,
Noi suntem în lumea lor
Totul … toate la un loc.

Copile cu ochi mărgele,
Taine multe-n ei cuprinzi,
Iei copilăria-n gene
Și zâmbetu-n pași mărunți.

Să iubești copilăria,
Azi o ai doar pentru tine!
Ești cu mama, îți e bine,
În rugăciune ea te ține!

Fii voios, aleargă, zburdă,
Îngerii-ți veghează pașii,
Veselește-i cu purtarea-ți
O, ascultă-ți îngerașii!

Tu, copile blând, frumos,
Mâine vei fi un om mare,
Să te-ncarce cu folos
Anii copilăriei tale.

Dumnezeu ne vrea copii,
Suflet blând, pur și frumos,
Viața însă ne încurcă
În drumul nostru spre Hristos.

Rugăciunea ce s-a spus
Este darul prețios
Căci în lupte, în furtună,
Scutul ne va fi Hristos.

Să te-ncrezi, copile mic,
În Dumnezeu prin mama ta,
Prin îngerul ce te veghează,
Prin tatăl tău, prin ruga ta!

Iar icoana lui Hristos,
În brațe la mama Sa,
S-o săruți, să-ți fie dragă…
Acolo-i copilăria…

A mai trecut un an

A mai trecut un an…
Tu, suflete… tu cum mai ești?
Mai ai dorințe, mai crezi în povești?
Te mai răsfeți cu „nefăcând nimic”?
Mai admiri cerul, ploaia, așa, măcar un pic?

A mai trecut un an…
L-am început cu visuri, dorințe și povești
Îl termin azi cu rugăciuni dumnezeiești,
Cu-ncredere totală că ce mi se întâmplă
E de la Dumnezeu care m-ajută și m-ascultă.

A mai trecut un an…
O adiere de vânt simt lin prin părul meu:
Maturitatea…m-a lovit crunt și, deși este greu,
Mă tot ridic să-mi pot duce în spate
Crucea, spre drumul ce duce Departe.

A mai trecut un an…
N-am timp să am timp de nimic,
Cad, mă ridic, am copii de-ngrijit,
Mai respir câte-un fir de rugăciune
Ca s-o iau de la capăt, așa și azi și mâine.

A mai trecut un an…
Minunile, limpezi le văd acum,
Simt îngerii cum mâna-n cap mi-o pun!
Când lacrimile curg, sufletul mai oftează,
Tot ei îmi sunt alături și mă îmbărbătează.

A mai trecut un an…
Suflete, nu-i de mine
Să fiu ce nu pot fi, să fac ce nu e bine!
Mi-e clar acum că toate au un rost,
Iar tot ce nu-nțeleg, îmi explică Hristos.

Un an nou a-nceput…
Încep cu rugăciune,
Apoi toate ce vin, să vină… rele, bune!
Ma-ncred în Dumnezeu că milă va avea,
De Crucea mea…să nu-mi fie prea grea!

Moștenirea vieții

Moștenim din lumea asta
Palate și-mpărății,
Toate cu drag adunate,
În adâncul inimii,
De părinți pentru copii.

Moștenim din lumea asta
Taina dragostei curate,
Floare albă nepătată,
Doar de mamă mângâiată.

Moștenim din lumea asta
Doruri pentru înflorire
În lacrimi de fericire,
Sufletului dăruire.

Moștenim din lumea asta
Voci de povățuitori,
Priviri de oameni ce „nu mor”,
Cântări de îngeri păzitori.

Moștenim din lumea asta
Rugăciunea ce s-a spus
Când ne-am născut, ne-am botezat,
Când greul ne-a acaparat,
Când chipul ni s-a bucurat.

Camara vieții mele

În cămara vieții mele,
Grâne multe-am adunat
După multe-ncercări grele,
În toamna mea de neuitat.

Clipe pline cu iubire,
Gesturi mici în fapte mari,
Minuni multe, întărire
A credinței mele dragi.

În cămara vieții mele,
Sufletul a tot căzut…
Ridicat de-a lui iubire,
Nu s-a lovit, ci a-nflorit.

Nu comori, bani și de toate
Umplu sufletul de pace,
Ci un om ce te iubește
Și în ruga te-amintește.

În cămara vieții mele,
E parfum de bucurie,
Căci trăiesc și strâg în brațe
Inimioare din iubire.

Dă, Doamne

Dă, Doamne, bucurie,
Curată viețuire,
Cum am avut pân’ azi
În brațele lui calde!

Dă, Doamne, timp frumos
Să fiu un om milos,
Cu gănd bun și onest,
Să învăț să iubesc!

Da, Doamne

Dă, Doamne, rugăciune
În gând și-n grai la mine,
Să vorbesc cu folos,
Să tac melodios!

Dă, Doamne, început
Într-un sfârșit trecut,
Putere de-a iubi,
Curaj de-a birui!

Amintirea întâlnirii

Te-am găsit în nesfârşita
Lume-a veacului ascuns
Şi-am gustat din necuprinsa
Dragoste a acestui pământ.

Te-am văzut întâia oară
Unde nopţile au stele
Cu care pe inimioară
Pun poveşti scrise de ele.

Te-am atins firav pe deget,
Să te simt, înger frumos,
Şi am început să cuget:
„Ce dar scump mi-a dat Hristos!”

Te-am iubit şi te iubesc,
Iar în viitor vom fi
Două flori ce înfloresc
Şi tandru se vor privi!

Darul Primăverii

Scutură, Doamne, din miresmele primăverii și în inima noastră,
Încărcată de grele-ncercări și-ajut-o să renască,
Să fie ce n-a fost, să emane iubire
Și pe cărările vieții să fie cu Tine.

Adu, Doamne, în sufletul nostru din roua dimineții
Câteva picături, curățitoare-ale vieții,
Câteva lacrimi pure, de pe iarbă culese,
Rugăciuni din inimă, sufletului să-i țese.

O, Doamne, florile primăverii Tale să ne fie
Spre curăție a minții, spre bucurie,
Spre buna gândire și vorbire de bine;
Ajută-ne, Doamne, să nu ne mai depărtăm de Tine!

Pomii, Doamne, când îți vor înflori,
Să fim în Post bine, cuminți și smeriți,
Să-Ți așteptăm Învierea, cu inima-n rugăciune,
Cu sufletul cald și mintea la Tine!

Dorinţă

M-aş urca în piept la tine,
Să-mi fac casă, să trăiesc;
Să simt inima în mine
Liniştită, căci iubesc.

Mi-ar fi bine să am parte
De ochii tăi tot mereu,
Şi să fiu noapte de noapte
Lângă tine, dragul meu.

M-ai culege dintre raze,
Dintre stele, de visez;
Mi-ai da lin braţele tale,
În dragoste să m-aşez.

Ştiu că Domnul ne veghează,
Ne ajută să trăim,
Îngerii lui sunt de pază
Şi ne-nvaţă să iubim.

Mi-aş dori tot ce-i frumos
Pentru sufletul tău bun,
Mi-aş dori Iisus Hristos
Să ne-ndrume pe-al Său drum.