Bucuroşi de primăvara
Cu mirosul ei de iarnă,
Porumbeii stau pe creangă
Şi visează cum dansează.
Un căţel prin curte zburdă
Şi se bucură nespus
Că aleargă prin zăpada
Ce cade din cer, de sus.
Nu-i miros de floricele,
Ci miros de omăt cald
În ciripit de păsărele
Ce se bucură cu drag!
Pune, Doamne, în satul meu o floare,
S-o miros când voi privi la soare
Și mai dă-mi un fulg de catifea
Când luna răsare, să-l văd lângă ea,
Iară dimineața când mi-e dor
S-aud glasul viu al unor nori,
Să-mi trimiți la geam o păsărea
Și să cânte, Doamne, întru Slava Ta.
Nu uita, când inima-mi îngheață
Să-mi trimiți un vânt să-mi dea pe față
Cu o apă de-un izvor curat
De Tine, Hristoase, binecuvântat,
Iar în miezul nopții, Dumnezeul meu,
Să-mi aduci un înger păzitor mereu
Care să-mi grăiască cu vorbe frumoase
De a Ta iubire, Iisuse Hristoase.
Fii cu noi, Iisuse, fii în satul meu,
Pune-ți Mâna, Doamne, peste robul Tău,
Apără, păzește și ne mântuiește!
Sufletul meu, Doamne, veșnic Te iubește!
Să-ţi croieşti creştine-n lume
Viaţa după crezul tău,
Dar ai grijă ca-n iubire
Să trăieşti mereu!
Să-ţi duci paşii unde vrei
Şi să fii om bun cu toţi,
Dar iubire tu să iei
Şi să dai cât poţi!
Să fii om bun cu tot omul,
Să ajuţi mereu,
Dar nu uita nici de Domnul,
Drag, creştinul meu!
Să-ţi aduci aminte tu,
Că-n lume cu Dumnezeu
Călătoreşti tot pământul…
Nu-L uita mereu!
De s-ar putea citi în lume
Poveşti cu prinţi şi cu prinţese,
Cu palate şi-mpărătese,
Nu-ar şti nimeni să le grăiască
Şi frumos să le povestească
Aşa cum numai bunicuţa mea
Târziu în noapte îmi spunea,
Chiar de putea, de nu putea,
De oboseala-o dobora.
Bunica mea, astru ceresc,
M-a învăţat cum să iubesc
Prin grija ce ea mi-a purtat;
Când faţa ea mi-a mângâiat
Mi-a dat curaj să fiu mereu
Un om corect…cât pot şi eu
Şi-n ochii ei, eu am rămas
Copil frumos, iubit urmaş,
Acelaşi dulce copilaş.
Mulţumire îi aduc şi astăzi
C-am auzit de Dumnezeu de mititică
Din gura ei ce, nu din cărticică,
Îmi povestea Naşterea lui Hristos
Pe înţelesul meu şi aşa de frumos…
La fel şi în biserică-am păşit,
Condusă de pasul ei ce azi a-mbătrânit;
Bunica mea, cu chipul ei iubit,
M-a învăţat să fiu un om cinstit şi fericit!
Ai în pântec un suflet, o, mamă,
Croiește-i pasul și nu i-l răpi!
Știi bine că inima ta te îndeamnă
Să fii o măicuță pentru copil.
Ai inimă în trupul tău, maică,
Ajut-o să crească, ajut-o să fie!
Dă-i voie să poată să zică acasă,
Dă-i voie să aibă copilărie!
Ai sânge din sângele tău, dragă mamă,
‘Ngrijește-l să vadă cândva soarele!
N-ai vrea să îl ții tu de mână
În timp ce învață literele?
Permite-ți să fii mămică în viață,
Acum și oricând Domnu-ți va da
Și-așteaptă-ți copiii să-i ții strâns în brațe
Să le oferi, cu drag, dragostea.
O, dragă mamă, o scump suflețel,
N-ai grijă, fii fără teamă în tine!
Primește-ți copilul ce-i de la El,
Să fii model astăzi tu, pentru mine!
Când privesc cerul plin de stele
Și luna strălucind frumos
Mă cutremur când știu că ele
Nu-s ce-nsemn eu pentru Hristos.
Și mă mai uit și la o floare
Ce-și ține capul ridicat spre cer
Și mă întreb de ce eu oare
Mai întorc ochii de la El.
O frunză cade jos agale,
Dar ritmul ei îmi spune foarte bine,
Că nu există-n lume altă cale
Decât cea care duce către Tine.
O, mamă, nu vrei să-mi fii mamă
Şi eu să fiu copilul tău?
O, mamă, nu vrei să-mi pui nume
Să mă botezi în Dumnezeu?
„Măicuţa mea, boboc de floare,
Eu astăzi prin tine trăiesc!”
N-ai vrea să-ţi spun când voi fi mare
Şi să-ţi arăt că te iubesc?
O, mamă, inima te cheamă
S-o laşi să stea lângă a mea;
Sunt mic, mai mic decât o palmă,
Dar vreau să fii mămica mea!
O, mamă, prima mea iubire,
Încă din pântec te iubesc,
Încă din pântec eu din tine
Cu dragoste încep să cresc.
O, mamă, dulcea mea iubire,
Ajută-mă ca să mă nasc;
O, mamă, nu vreau despărţire
De inima şi al tău glas!
O, mamă, vreau să-ţi fiu copil
Şi să cresc frumos lângă tine;
O, mamă, acum sunt fragil,
De-aceea, ai grijă de mine!
Ce inimă îți duce dorul
Când pleci de-acasă de la ea?
Cine te strigă „puișorul”
Mai dulce ca mămica ta?
Ce inimă te înforește
Când simți că te-ai cam rătăcit
Și zâmbet larg de-ți dăruiește,
Te regăsești, te știi iubit?
Ce inimă e-acolo-n piept,
Dar parcă-ar fi lângă a ta,
Iar când ți-e greu, de-o strigi încet,
Vine tiptil…mămica ta.
Ce inimă te-aduce-acasă
Când pașii tăi străbat pământul?
Ce inimă nu e de piatră
Și îți cunoaște crezământul?
Ce inimă te-a făcut mare
Și-n nopțile reci te-a-nvelit
Cu dragostea-i vinedecătoare?
E mama…primul om iubit!
E primăvară și-mi răsfăț inima cu iubire
Pentru că încep primăvara cu tine,
Printre ghiocei și toporași,
Amprente de dragoste să-mi lași.
E primăvară și natura se premenește-n haine noi,
Apar urme de verde peste văi,
Pădurile sunt pline toate
De ciripitul păsărilor minunate.
E primăvară și sufletele înfloresc și ele!
De dragul primăverii mele
Aștern zâmbete calde-n zori
Cu-mbrățișări și buchete de flori.
E primăvară un început la viață
La dragoste, iubire și speranță,
La vorbe bune și gânduri curate,
La fapte bune și minți luminate.
Frumuseţea în iubire
Este el când e cu ea,
Când o sărută pe gene
Şi îi mângâie mâna.
Dragostea şi gingăşia,
Frumuseţea ce e-n lume,
Tandreţea şi armonia,
Doar ei doi şi le pot spune.
Doi îndrăgostiţi sub stele,
Îşi privesc zâmbetul lor;
Eu nu pot privi la stele,
Ci la ei, şi îi ador.
“Să te laşi purtată de mine,
Eu să fiu aripa ta…”
Aşa-i spune el iubitei,
Ce gingaş îi surâdea.
“Să fii cavalerul meu,
Prinţul meu cel din poveşti
Şi să îţi dea Dumnezeu
Ani mulţi ca să mă iubeşti!”