Liniştea sufletului

Unde-ţi mai găseşti în lume,
Calmul, liniştea-n iubire
Când şi-ntre patru pereţi
Te sufoci de-atâta tine?

Ai mai vrea să fii odată
Fără griji, cu nepăsare
Şi-ai mai vrea să porţi în tine
Dragoste curăţitoare.

Unde-ţi mai găseşti în lume
Libertatea de-a fi tu,
De-a avea priviri senine
Ca ale unui născut?

Ce să fac şi und’ să-ntreb
Dacă nu fiinţa mea,
Unde se simte mai bine
Şi cu cine-ar vrea să stea?!

Să te muţi pe-un fir de iarbă
Ce stă-n curtea mănăstirii,
Dacă vrei să bagi de seamă
Noaptea-n liniştea iubirii!

Să miroşi o floricică
De pe marginea aleii
Şi-o să vezi că, fără frică,
Te-oi vedea-n mijlocul verii!

Fie-ţi inima iubire!
Fie-ţi sufletul senin!
Dumnezeu fie cu tine,
Omule cu chip divin!

O ploaie…

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să mai citesc,
Picături să mă înmoaie
Să-mi doresc să povestesc.

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să-mi amintesc
Să iubesc totul în zare
Şi să mai copilăresc.

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să mă inspire la vers;
Să mai dai Doamne o ploaie
Peste-ntregul univers.

Deschide-te

Deschide-te

Deschide-ţi cartea cu iubire
Şi lasă-ţi sufletul captiv,
Să fie liber, să respire…
Să-şi caute din nou motiv
De viaţă, pace, bucurie.

Ajută-ţi inima să cânte,
Îndeamn-o către răsărit
Şi dă-i motive să se-ncânte
Când soarele a răsărit
Şi dimineaţa se iveşte.

Anuntă-ţi ochii să se uite,
S-admire tot ce e frumos:
Apus de soare, pe o punte,
Icoana Domnului Hristos,
Un nou născut dormind cuminte.

Deschide-ţi inima, creştine,
Să intre bucuria sfântă
Şi lasă-ţi glasul să se-adune
În rugăciune caldă şi curată,
Izvorâtă din suflet de la tine.

Nu-ţi da seara…

 

Nu-ţi da seara...

Nu-ţi da seara minunată
Pe ce nu e de prisos,
Ci dă-ţi seara unicată
Pe o vorbă cu Hristos!

Nu-ţi da seara ta frumoasă
Pe lucruri ce te-ntristează,
Ci dă-ţi seara glorioasă
Pentru cel ce te dansează.

Nu-ţi da seara pe nimic,
Nu-ţi da lacrimi de durere,
Ci dă-ţi seara pe-un pupic
Şi pe dulce mângâiere.

Nu-ţi da seara ta măiastră
Pe-amară singurătate,
Ci dă-ţi seara minunată
Stând cu el la mare.

Nu-ţi da seara pe venin,
Pe pică şi ură,
Ci dă-ţi seara, bun creştin,
Pe un gram de milă.

Nu-ţi da seara pe orice,
Doreşte-ţi un ţel!
Uite, eu dau seara mea
Să fiu lângă el!

Rece ploaie…

Rece ploaie...

Rece ploaie, o ploaie de vară,
Când toamna aşteaptă să înceapă,
Mă cuprinde în inima mea
Şi cu dorurile mele mă înţeapă.

Bob de ploaie rece ca şi gheaţa
Peste gene mi se pune acum,
Să dau afară din lume tot ce nu-mi agaţă
Sufletul de ceea ce e bun.

Pictură de început de toamnă,
Simt cum vara mi-o alungi încet;
Fă să cadă stropii calzi de vară,
Înainte ca tu să începi!

O toamnă

 

O toamnă

Aş vrea să-mi fie inima o toamnă
Cu frunze galbene şi arămii
Şi să-mi miroase păru-a dulce poamă
Culeasă din pomul de lângă vii.

Să port o rochie de seară albă,
Cu stropi de ploaie presăraţi pe ea
Şi-n păr, un fluture aş vrea să aibă
Odihnă, într-o zi din toamna mea.

Cu inima-mi învelită în praf de stele
Îmi duc paşii spre aurul credinţei;
O, toamna mea, cu roua de mărgele,
Tu eşti liniştea ce o dai fiinţei!