Categorie: Poezii

Toamna

Pe vânt și soare înghețat
O frunză-ncepe și dansează…
Chiar de e cerul înnorat,
Pe ea nimic n-o deranjează.

Se uită-n zare la surori
Și-apoi lung mă privește
Și-o văd cum de junele flori
Încet se-ndrăgostește.

Așa e toamna pentru frunze
Și pentru micii copăcei,
Ne ia în zbor inimile
Mie, ție și ei.

Veșnicia în iubire

Veșnicia în iubire
Chiar există pe pământ,
Am văzut-o în iubirea
Celor mai frumoși părinți.

Ani la rând, cu bucurie,
Inima și-au îmbrăcat
Și-așa a vieții magie
Au început și-au gustat.

N-au găbit pasul deloc,
Fiindcă, răbdare mereu,
Au avut în orice loc,
Cum i-a-nvățat Dumnezeu.

Așa copii și-au crescut
În pace și bucurie
Și din toate, cel mai mult,
Credința au vrut să fie.

Au dus la prunci ce-i frumos,
Plimbându-i pe unde-acasă,
Înseamnă unde-i Hristos
Și toți cei iubiți la masă.

Copilăria mea


Am fost crescută de mică
De a mea bună bunică
Şi mângâiată în vis
De bunicul meu iubit.

Somnu-n casa părintească
E odihnă sufletească,
Iară joaca-n curtea mea
E tot ce eu pot visa.

Ce n-aş da să mai fiu mică,
Să n-am grijă, să n-am frică,
Să n-am doruri, gânduri grele,
Ci doar păpuşile mele.

În copilăria mea
Orice zi bună mi-era,
Verile m-acaparau,
Cu romane m-alintau.

În miros de flori de seară
În grădină, stam pe-afară
Şi mă uitam lung la stele
S-aflu ce mister au ele.

Toamna când mergeam la şcoală
Cu emoţie, sfială,
Îmi plăcea să studiez,
La multe să meditez.

Când îmi amintesc de iarnă,
Timpul fulgi de nea îmi toarnă,
Steluţe din cer picate,
De Dumnezeu desenate.

Cât am fost copil acasă,
Am iubit iarna crăiasă;
Tot ce ea îmi aducea,
Sufletul mi-l bucura.

Anotimpul zilei mele,
Anotimp de rândunele;
Ghiocei şi toporaşi,
Primăvară, tu îmi laşi.

Descopeream fascinată
Flori ce din pământ se-arată;
Mă scăldam în al tău soare,
Primăvară, cu dor mare.

Dulcea mea copilărie,
Ce-a fost, nu o să mai fie,
Dar m-aş bucura să vii
Să te văd l-ai mei copii.

În copilărie

Să ai suflet de copil
Încălzit de bucurie,
Fie-ţi viaţa cer senin,
Copile-n copilărie!

Să-ţi trăieşti fiece ceas
Zâmbind şi-ascultând de El,
Culege-ţi oricând în dar
Stropi de dragoste din cer!

Să te uiţi la ce e verde,
Să aduni ce e frumos
Şi, cu drag, tu te încrede
Domnului Iisus Hristos!

Să te bucuri, copilaş,
Mic sau mare, cum oi fi
Şi iubire tu sa laşi
Oricând, pe unde-oi păşi!

Prin natură

Mă joc prin lanuri mari de maci
Și mă gândesc la tine,
Știi bine cât de mult îmi placi
Și ce dor am în mine.

Te simt că ești îmbujorat
De soarele-amiezii,
Dar îți trimit un sărutat
De veghe-n plinul verii.

Stau jos și tot privesc la nori
Cât de senini sunt ei
Și îi ador căci știu că-n zori
La ei privești cât vrei.

Să nu te temi, orice ar fi!
Să nu te temi de viață!
Tu nu uita că-n orice zi
Ai soarele în față!

Dor de casă

Mi-e dor de tine, casă,
Mi-e dor de tine, vale,
În dor de mers pe câmpuri,
Mi-e dor de tine, zare.

Suflare am în suflet,
Suflare am în glas,
De dor de un mic scâncet,
Suflarea mi-a rămas.

 

În goana de iubire,
În goana de surâs,
Un dor de liniștire,
În goană, m-a cuprins.

Caut și nu găsesc,
Caut în toată marea,
Cu dor de stabilire,
Caut cu dor răbdarea.

Ascunsă e de mine,
Ascunsă și pitită,
Dar dor de am tot timpul,
Ascunsă nu rezistă.

Cuvântul-dulce vers,
Cuvântul, tot mereu,
Cu dor mă tot așteaptă,
Cuvântul, Dumnezeu.

Prezent, trecut şi viitor

Mă bucur mult de tine,
Prezentul meu modest,
Te voi păstra în mine
Și am să te iubesc.

Nu voi privi în urmă,
Cu niciun pic de ură,
Trecutul va fi doară
O amintire sură;

Din care o să iau
Oameni și sentimente,
Credință și blândețe,
Să pot să le și dau
Celor ce îi iubesc,
Pe care-i prețuiesc.

Iar viitoru-mi fie
O mare bucurie,
O binecuvântare,
Dulce rază de soare.