Să fii puternică în lume,
Femeie, pentru soţul tău,
Să fii o rază de lumină
Pentru cei ce-s în jurul tău;
Să fii speranţă şi iubire
Pentru copiii tăi frumoşi,
Să fii gingaşă în privire
Pentru oameni răutăcioşi;
Să fii curată, delicată
Ca florile de îţi sunt date,
Sensibilă, mereu curtata
De minunata-ţi jumătate;
Să fii în lume o femeie,
Aşa cum se cade să fii,
Să fii în lume o soţie
Şi mamă la ai tăi copii.
O inimă de împărţit,
Jumătate eu şi jumătate tu,
Dumnezeu ne-a dăruit.
Să-ţi iubeşti, copile, tatăl,
Pe mama şi fraţii tăi,
Acum, cât mai sunt în viaţă
Şi pot să-i vadă ochii tăi!
Tu le eşti caldă alinare,
Că te-au dorit şi te-au iubit,
În ochi, tu cerne-le visare,
Căci de toate ţi-au oferit!
Fii bun cu ei, ai vorba caldă,
Abţine-te să-ţi ieşi din fire,
Căci lor le e drag să te vadă
Şi să-ţi vorbească în neştire!
Refuză la confortul tău
Pentru plăcerea lor cea mică,
Pentru c-acolo, Dumnezeu
Ţi-a pus o dulce bombonică!
Prin ochii tăi respiră ei,
Cu vorba ta şi-alină dorul,
Iar sufletu-nfloreşte-n ei
Când le e bine puişorul.
Să-ţi preţuieşti, copile-n viaţă,
Părinţii care te-au crescut,
Cu dragoste, tu îi răsfaţă
Şi roagă-te pentru ei mult!
Zâmbeşte, e bine!
Încrede-te-n tine
Şi fii bucuros
Că eşti cu Hristos!
Mă joc prin lanuri mari de maci
Și mă gândesc la tine,
Știi bine cât de mult îmi placi
Și ce dor am în mine.
Te simt că ești îmbujorat
De soarele-amiezii,
Dar îți trimit un sărutat
De veghe-n plinul verii.
Stau jos și tot privesc la nori
Cât de senini sunt ei
Și îi ador căci știu că-n zori
La ei privești cât vrei.
Să nu te temi, orice ar fi!
Să nu te temi de viață!
Tu nu uita că-n orice zi
Ai soarele în față!
Între pământ și cer
Mă plimb ades stingher.
Între pământ și mare
Înot viețuitoare.
Între iarbă și lună
M-așteaptă-o noapte bună.
Între mare și soare
Am ochii-n lăcrimioare.
De la pământ și cer
Am învățat să sper.
De la mare și soare
Am știut de răbdare.
De la iarbă și lună
Învăț ce mila-nseamnă.
De la un nor frumos
Am aflat de Hristos.
Mă joc cu tremurul furtunii
Și păru-mi flutură în vânt,
Tresar când văd zâmbetul lunii,
De-aceea eu încep să cânt.
Și fredonez un cânt la stele
Iar din obraji îmi ies scântei,
Poate că este de la ele
Sau poate frigul e în ei.
Îți cânt și ție dacă vrei
Și știu că vrei, om bun și drag,
Eu doar mă uit în ochii tăi
Și înțeleg că vrei s-o fac.
Învață de la natură
Cum clipa s-o trăiești,
Nu-nvăța de la oameni
Cum viața să ți-o irosești!
Nu m-am născut în sărăcie,
Căci sufletul mi-a fost bogat
De-a părinţilor curăţie
Şi bucurii de neuitat.
Nu m-am născut în bogăţie
Şi nici n-aş fi dorit aşa,
Dar ştiu că am o-mpărăţie
În braţe la mămica mea.
Nu m-am născut să fiu purtată
Pe cele mai înalte culmi,
Fiindcă de sunt cu-al meu tată
Sunt mult mai sus de-acele lumi.
Nu m-am născut în puf şi, straie
Nu am purtat şi n-aş fi vrut,
Căci cu bunicii lângă mine
Eu am avut cu mult mai mult.
Nu m-am născut în sărăcie,
Fiindcă-am fost cu Dumnezeu,
Iar de atunci, a mea pruncie
Şi El, sunt în sufletul meu.
Mi-e dor de tine soare
Ce fața-mi mângâiai;
Mi-e dor de tine mare
Ce mult mă alintai.
Mi-e dor să stau pe patul
De scoici de lângă mare;
Mi-e dor să simt mirosul
De apă călătoare.
Mi-e dor să dorm pe mal
Vegheat de-un înger sfânt;
Mi-e dor s-aud în mine
Al Tău Preasfânt Cuvânt.