Îngenunchez în fața Ta, Hristoase

Îngenunchez în fața Ta, Hristoase
Și-Ți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat;
Îți mulțumesc că mi-ai adus foloase
Și că mereu lângă mine ai stat.

Îți mulțumesc că mi-ai dat să văd cerul
Și florile pe câmp cum înfloresc,
Pe mama, Doamne, e o floare?
Sau oare este un chip îngeresc?

Îți mulțumesc că-n zori de dimineață,
Sculându-mă în cânt de păsărele,
L-am auzit duios pe al meu tată
Cum îmi dădea povață-n toate cele.

Și-n amiaza zilei călduroase,
Sufletul meu a fost iar zdruncinat
De voi, surorile mele frumoase
Și de prieteni-mi de neuitat.

Și-acum, când noaptea s-a lăsat duioasă
Și totul pe pământ a obosit,
Din gură-mi iese câte-o rugăminte
Și glasul meu se stinge răgușit.

Acum, eu fața la pământ mi-o plec
Și mâinile-mi gătesc de rugăciune,
Primește-mă cu Tine să-mi petrec
Viața-mi: o mare minune.

O lacrimă din ochi mi se prelinge
Pe-obrazul meu cel mult prea îngroșat
De-atâta dor și-atâtea suferințe,
Că undeva-n trecut eu Te-am uitat.

Dă, Doamne, ca roua ochilor mei
Să curgă și să umple râuri, văi,
Și-ntr-un final, bobițele din ei
Să curgă-a fericire că i-ai iertat pe ei.

Rugă

Spre Tine, Doamne, ridic ochii mei
Și sufletul spre Tine îl înalț,
Ajută-mă să fiu așa cum vrei,
Învață-mă să trec peste necaz.

Ziua și noaptea Te voi lăuda
Și-n orice ceas voi spune despre Tine
Că îmi ești Domn și-n veci vei fi așa,
Mai stai, Doamne, mai stai un ceas cu mine!

De lumea zice despre mine multe,
Voi îndura, de mă vei ajuta,
Dar toate vor fi doar vorbe mărunte
În comparație cu pătimirea Ta.

Minuni

Minuni se-ntâmplă-n orice zi,
Doar lasă-ţi ochii tăi să vadă
Şi ei te vor călăuzi
Spre-o lume ce îţi va fi dragă.

Minune-i tot ce te-nconjoară
Şi îţi dă zâmbetul pe faţă,
E ceea ce în inimioară
Aduce-o rază de speranţă.

Minuni sunt raza soarelui,
Ce-ţi sărută obrajii tăi
Şi frumuseţea cerului
Ce se scaldă în ochii tăi.

Minuni sunt glăsuirea ta
Şi bătaia ce-o ai în piept,
Cu ele două poţi pleca
Să-ţi croieşti drum curat şi drept.

Minune-i faptul că respiri
Şi că trăieşti pe-acest pământ;
Minune-i faptul că încerci
Să fii al Domnului fiu blând.

Minune eşti tu, dragul meu,
Om bun ce-mi aduci bucurie,
Creaţia lui Dumnezeu,
Să ai parte de mântuire!

Prietenia

Prietenia e basma brodată,
Cusută cu sudoare şi mult drag,
De mâna unui om cu-ndemânare
La dragoste, răbdare şi la dor.

Prietenia nu se simte-n toţi,
Chiar dacă mulţi zic că-s prieteni buni,
Se-aşterne doar în ochii-n care poţi
Să îţi arăţi şi zâmbetul şi lacrimi.

Prietenia nu-i pentru oricine,
Nu este doar pentru ascultători,
E pentru omul ce te dojeneşte de-ai greşit
Şi te ridică de pe negri-ţi nori.

Prietenia e cuvânt de aur,
E-o za din lănţişorul tău cu cruce
Ce-l porţi la gât şi l-ai ca pe-un tezaur
Pe oriunde în lume tu te-ai duce.

Naşterea

În fericirea din durere,
O mamă-aduce om pe lume,
Un copilaş ce-ntr-o privire,
Cuprinde-a Domnului minune.

În frica din tăcerea mamei,
Un scâncet dulce se iveşte
Să spună mamei că-i cu el,
Eroul ei, şi c-o păzeşte.

Pe faţa de sudoare plină,
Pe chipul cel senin şi cald,
I-aduce mamei o lumină,
Pruncuţul ei cel blând şi drag.

Nu mai e teamă, nici durere
Când ochii lor se întâlnesc,
Chiar dacă-s la prima vedere,
Se ştiu de mult şi se iubesc.

Creştine

Croiește-ți drum în viață, creștine,
Și dă la o parte firul de mărăcine
Ce se ivește-n calea ta iar și iar,
Ai credință-n Dumnezeu și ia-l ca pe un dar!

Nădejdea ta mare ce e în Dumnezeu,
Te va păzi oriunde tu vei fi mereu,
Căci ruga ta nu este ca apa de ploaie,
Iar genunchii-ți știu bine cum să se îndoaie.

De-ai teamă și frică, e firesc să le ai,
Ești om și între oameni ești menit să stai,
Cu griji și nevoi te întâlnești în orice zi,
Dar știi în Domnul să aduni bucurii.