Păduri stufoase cu mult soc,
Cu flori albe de iasomie,
Îmi amintesc că-n acest loc
Este frumoasa-mi Românie.
Când păsările-şi cântă cântul
Şi vântul îl duce prin zare,
Îmi amintesc că-asta-i pământul
În care eu am crescut mare.
Lanuri de grâu cu maci frumoşi,
Câmpii pline de albăstrele,
Îmi amintesc de-ai mei strămoşi,
Eroii vii ai ţării mele.
Trec valuri, valuri peste mare
Şi curge apa-n râuri lin…
Şi-mi amintesc că e sub soare
Ţara-n care doru-mi alin.
Un cer divin pe munţi răsare
Şi îşi revarsă puritatea,
Să-mi amintesc că-n tot e mare
Şi că El ne-a dat libertatea.
Arată-l și altora:
