Noiembrie

Noiembrie din toamna mea
Mi-aduce flori de catifea
Mai mici, mai mari, alese toate
Și-atât de frumos colorate.

Noiembrie din astă toamnă
Pictează frunze de aramă,
Și-și cheamă pomii să privească
Și privind să se odihnească.

Noiembrie mi-aduce brumă
Și fructe târzii îmi adună
Să mă desfete cu de toate,
Cu ale lui bune bucate.

Noiembrie, ești rece tare,
Ne duci cu gândul spre ninsoare,
Dar ne mai dai zile-nsorite
Să ne bucure și alinte.

Noiembrie din toamna mea
Este perfect, e cum aș vrea,
Îmi umple sufletul de bine
De pace și de bucurie.

Sfârșit de toamnă

 

 

 

 

 

Sfârșit de toamnă ca-n poveste
Ne ia de mână să dea de veste
Că iarna vrea să vină-ndată
Cu stropi de apă înghețată.

Când în căsuță-i cald și bine,
Iar inima cântă în tine,
Câte-o colindă, două, trei,
Atunci toamna s-a dus din văi.

E frig și bruma de afară
Tot atinge o inimioară,
Un ochi de pictor iscusit,
Un om ce toamna a iubit.