În cămara vieții mele,
Grâne multe-am adunat
După multe-ncercări grele,
În toamna mea de neuitat.
Clipe pline cu iubire,
Gesturi mici în fapte mari,
Minuni multe, întărire
A credinței mele dragi.
În cămara vieții mele,
Sufletul a tot căzut…
Ridicat de-a lui iubire,
Nu s-a lovit, ci a-nflorit.
Nu comori, bani și de toate
Umplu sufletul de pace,
Ci un om ce te iubește
Și în ruga te-amintește.
În cămara vieții mele,
E parfum de bucurie,
Căci trăiesc și strâg în brațe
Inimioare din iubire.