Veșnicia în iubire
Chiar există pe pământ,
Am văzut-o în iubirea
Celor mai frumoși părinți.
Ani la rând, cu bucurie,
Inima și-au îmbrăcat
Și-așa a vieții magie
Au început și-au gustat.
N-au găbit pasul deloc,
Fiindcă, răbdare mereu,
Au avut în orice loc,
Cum i-a-nvățat Dumnezeu.
Așa copii și-au crescut
În pace și bucurie
Și din toate, cel mai mult,
Credința au vrut să fie.
Au dus la prunci ce-i frumos,
Plimbându-i pe unde-acasă,
Înseamnă unde-i Hristos
Și toți cei iubiți la masă.
Mă bucur mult de tine,
Prezentul meu modest,
Te voi păstra în mine
Și am să te iubesc.
Nu voi privi în urmă,
Cu niciun pic de ură,
Trecutul va fi doară
O amintire sură;
Din care o să iau
Oameni și sentimente,
Credință și blândețe,
Să pot să le și dau
Celor ce îi iubesc,
Pe care-i prețuiesc.
Iar viitoru-mi fie
O mare bucurie,
O binecuvântare,
Dulce rază de soare.
Străbune bun și blând la suflet,
Tu ai trudit pe-acest pământ,
Să-mi fie mie bine astăzi
A fost în război al tău gând.
Ai plâns pe front pentru copii
Și-n inimă n-ai avut stare,
Când știai că acas’ la tine
E suferință și e jale.
Iubitul meu, strămoș voinic,
Nu-ți voi uita, cât voi trăi,
Cuvintele când te rugai
Lui Dumnezeu pentru copii.
Ce inimă-a bătut în tine
Și ce credință ai avut,
De ai rămas cu crucea-n mână
Până ce pieptul ți-au zdrobit?!
Iar lacrima ce-ți picura
Din ochi de atâta durere,
S-a scurs pe-acest pământ ce astăzi
Te caută prin amintire.
Şi fiecare colțișor
Al țării mele minunate,
Mai recunoaște al tău pas
Deși-i din vremuri depărtate.
Eu astăzi stau și te privesc,
Prin poza din sufletul meu
Și știu că am să-ți mulțumesc
Când vom fi toți la Dumnezeu.
Nu te cunosc, dar te știu bine,
Străbune drag și curajos,
De-aceea mă rog pentru tine
Să ai odihnă în Hristos!
Inimă de poezie,
În buchet de melodie,
Să te poarte-n astă viaţă
Pe culmile cu speranţă,
Iar nădejdea în Iisus
Să fie cea mai presus
Încredere ce o ai,
Fiindcă ea te duce-n Rai.
În ochi să ţi se citească
Dragostea duhovnicească,
Iar pe gene tu să ai
Miresme dulci de pe plai
Şi de-aici să iei aminte,
Iar, în loc de jurăminte,
Mai bine zi: „Doamne, ajută!
Voia Ta fie făcută!”
Căci aşa fac florile,
Nu-ncruntă privirile
Când e cerul înnorat,
Ci se roagă neîncetat
Să le-ajute Dumnezeu,
Cu ele să stea mereu.
Străbune bun și blând la suflet,
Tu ai trudit pe-acest pământ,
Să-mi fie mie bine astăzi
A fost în război al tău gând.
Ai plâns pe front pentru copii
Și-n inimă n-ai avut stare,
Când știai că acas’ la tine
E suferință, multă jale.
Iubitul meu, strămoș voinic,
Nu-ți voi uita, cât voi trăi,
Cuvintele când te rugai
Lui Dumnezeu pentru copii.
Ce inimă-a bătut în tine
Și ce credință ai avut,
De ai rămas cu crucea-n mână
Până ce pieptul ți-au zdrobit?!
Iar lacrima ce-ți picura
Din ochi de atâta durere,
S-a scurs pe-acest pământ ce astăzi
Te caută prin amintire.
Azi fiecare colțișor
Al țării mele minunate,
Mai recunoaște al tău pas
Deși-i din vremuri depărtate.
Eu astăzi stau și te privesc,
Prin poza din sufletul meu
Și știu că am să-ți mulțumesc
Când vom fi toți la Dumnezeu.
Nu te cunosc, dar te știu bine,
Străbune drag și curajos,
De-aceea mă rog pentru tine
Să ai odihnă în Hristos!
Să-ţi croieşti creştine-n lume
Viaţa după crezul tău,
Dar ai grijă ca-n iubire
Să trăieşti mereu!
Să-ţi duci paşii unde vrei
Şi să fii om bun cu toţi,
Dar iubire tu să iei
Şi să dai cât poţi!
Să fii om bun cu tot omul,
Să ajuţi mereu,
Dar nu uita nici de Domnul,
Drag, creştinul meu!
Să-ţi aduci aminte tu,
Că-n lume cu Dumnezeu
Călătoreşti tot pământul…
Nu-L uita mereu!
Mă simt copil aici,
În lumea mea cea mică.
Acasă este bine,
Acasă nu mi-e frică.
Aici este speranța,
Aici e Dumnezeu,
De-aceea cu credință,
Aici voi fi și eu.