Căciulile groase (din lână), bune pentru iarnă, le-am lucrat mai din timp de data aceasta.
Le-am cusut manual câte o cruciuliță roșie.
Iarna a venit așa că avem nevoie de fesuri.
Pentru prima dată cos Sfânta Cruce pe un fes gros, până acum am cusut Sfânta Cruce pe fesuri cu lână merinos.
Fesul acesta călduros este ideal pentru zilele acestea mohorate.
Lucrez fesuri de o perioadă bună de timp, învăț mereu câte ceva nou și astfel simt că fac o lucrare mai bună, făcând bine. Orice provocare, orice eșec, orice reușită sunt motivaționale. Din greșeli învătăm, din reușite ne luăm doza de energie că totul este bine.
Până acum am lucrat fesuri de primăvară lucrate cu un fir din bumbac și acril și fesuri de iarnă: unele cu lână și acril, iar altele cu lână merinos. Toate acestea au o lucrătură „deasă”, „bătută” cum se mai spune în popor, adică fără găuri.
Fesurile realizate recent sunt din lână merinos, o lână despre care am auzit multe lucruri bune și pe care am testat-o iarna aceasta.
Aceste fesuri sunt mai speciale față de restul fesurilor făcute de mine pentru că au cusute cruciulițe. Nu mă pricep la cusut , deși imi place și mi-ar plăcea să mă descurc, dar mie imi sunt tare dragi aceste cruciulițe.
Revenind la lâna merinos, pentru întreținerea împletiturilor realizate cu aceasta trebuiesc respectate indicațiile de pe etichetă, adica spalate la 30°. Recomand spălarea lucrăturilor pe dos și păstrarea tot pe dos atunci când nu sunt folosite (dacă este posibil).
Tot auzind de calitatea lanei merinos, am decis să încerc și eu să croșetez ceva cu un astfel de fir, testându-l. Așa că, pentru început, am făcut un fes bărbatesc în stilul fesurilor mânăstirești realizate de mine anterior.
Ce pot spune momentan este că această lână are o finețe aparte, este ușor catifelată la atingere, iar fesul are un aspect deosebit.