Pe vânt și soare înghețat
O frunză-ncepe și dansează…
Chiar de e cerul înnorat,
Pe ea nimic n-o deranjează.
Se uită-n zare la surori
Și-apoi lung mă privește
Și-o văd cum de junele flori
Încet se-ndrăgostește.
Așa e toamna pentru frunze
Și pentru micii copăcei,
Ne ia în zbor inimile
Mie, ție și ei.
Pe vânt și soare înghețat
O frunză-ncepe și dansează…
Chiar de e cerul înnorat,
Pe ea nimic n-o deranjează.
Se uită-n zare la surori
Și-apoi lung mă privește
Și-o văd cum de junele flori
Încet se-ndrăgostește.
Așa e toamna pentru frunze
Și pentru micii copăcei,
Ne ia în zbor inimile
Mie, ție și ei.
Se-așterne toamna peste mine
Și fața-mi luminează blând,
O văd cum te-aduce pe tine
Pe-o frunză purtată de vânt.
Sub un copac m-am așezat,
Să te aștept cântând și eu
Cu păsările ce-au-nnoptat
Să-l cunoască pe dragul meu.
De sus cădea o luminiță
Și-n palma mea se odihnea,
Iar eu, cu capul pe-o crenguță
O ascultam ce-mi povestea.
M-am pomenit apoi pe câmpuri
Vorbind cu florile de tine
Și le-ntrebam dacă sunt doruri
Mai mari ca cel ce e în mine.
Deodată cineva mă strigă
Și mă mângâie neîncetat,
Că visul iute mi-l alungă
Cu-n dulce și cald sărutat.
Când privesc cerul plin de stele
Și luna strălucind frumos
Mă cutremur când știu că ele
Nu-s ce-nsemn eu pentru Hristos.
Și mă mai uit și la o floare
Ce-și ține capul ridicat spre cer
Și mă întreb de ce eu oare
Mai întorc ochii de la El.
O frunză cade jos agale,
Dar ritmul ei îmi spune foarte bine,
Că nu există-n lume altă cale
Decât cea care duce către Tine.