Multumesc, Hristoase, Doamne,
Pentru Darul de a fi,
De-a trăi pe-acest pământ
Lângă oameni, ai tăi fii!
Ca un părinte ceresc,
Nicicând nu m-ai părăsit,
Chiar de uneori greşesc
Şi de suflet n-am ‘ngrijit.
Mulţumesc că eşti cu mine!
Mulţumesc că mă iubeşti
Şi mă iei oricând cu Tine
Să-mi dai binecuvântări cereşti!
Îngenunchez în fața Ta, Hristoase
Și-Ți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat;
Îți mulțumesc că mi-ai adus foloase
Și că mereu lângă mine ai stat.
Îți mulțumesc că mi-ai dat să văd cerul
Și florile pe câmp cum înfloresc,
Pe mama, Doamne, e o floare?
Sau oare este un chip îngeresc?
Îți mulțumesc că-n zori de dimineață,
Sculându-mă în cânt de păsărele,
L-am auzit duios pe al meu tată
Cum îmi dădea povață-n toate cele.
Și-n amiaza zilei călduroase,
Sufletul meu a fost iar zdruncinat
De voi, surorile mele frumoase
Și de prieteni-mi de neuitat.
Și-acum, când noaptea s-a lăsat duioasă
Și totul pe pământ a obosit,
Din gură-mi iese câte-o rugăminte
Și glasul meu se stinge răgușit.
Acum, eu fața la pământ mi-o plec
Și mâinile-mi gătesc de rugăciune,
Primește-mă cu Tine să-mi petrec
Viața-mi: o mare minune.
O lacrimă din ochi mi se prelinge
Pe-obrazul meu cel mult prea îngroșat
De-atâta dor și-atâtea suferințe,
Că undeva-n trecut eu Te-am uitat.
Dă, Doamne, ca roua ochilor mei
Să curgă și să umple râuri, văi,
Și-ntr-un final, bobițele din ei
Să curgă-a fericire că i-ai iertat pe ei.
Când privesc cerul plin de stele
Și luna strălucind frumos
Mă cutremur când știu că ele
Nu-s ce-nsemn eu pentru Hristos.
Și mă mai uit și la o floare
Ce-și ține capul ridicat spre cer
Și mă întreb de ce eu oare
Mai întorc ochii de la El.
O frunză cade jos agale,
Dar ritmul ei îmi spune foarte bine,
Că nu există-n lume altă cale
Decât cea care duce către Tine.
Deschide-ţi cartea cu iubire
Şi lasă-ţi sufletul captiv,
Să fie liber, să respire…
Să-şi caute din nou motiv
De viaţă, pace, bucurie.
Ajută-ţi inima să cânte,
Îndeamn-o către răsărit
Şi dă-i motive să se-ncânte
Când soarele a răsărit
Şi dimineaţa se iveşte.
Anuntă-ţi ochii să se uite,
S-admire tot ce e frumos:
Apus de soare, pe o punte,
Icoana Domnului Hristos,
Un nou născut dormind cuminte.
Deschide-ţi inima, creştine,
Să intre bucuria sfântă
Şi lasă-ţi glasul să se-adune
În rugăciune caldă şi curată,
Izvorâtă din suflet de la tine.
Nu-ţi da seara minunată
Pe ce nu e de prisos,
Ci dă-ţi seara unicată
Pe o vorbă cu Hristos!
Nu-ţi da seara ta frumoasă
Pe lucruri ce te-ntristează,
Ci dă-ţi seara glorioasă
Pentru cel ce te dansează.
Nu-ţi da seara pe nimic,
Nu-ţi da lacrimi de durere,
Ci dă-ţi seara pe-un pupic
Şi pe dulce mângâiere.
Nu-ţi da seara ta măiastră
Pe-amară singurătate,
Ci dă-ţi seara minunată
Stând cu el la mare.
Nu-ţi da seara pe venin,
Pe pică şi ură,
Ci dă-ţi seara, bun creştin,
Pe un gram de milă.
Nu-ţi da seara pe orice,
Doreşte-ţi un ţel!
Uite, eu dau seara mea
Să fiu lângă el!