Mă joc prin lanuri mari de maci
Și mă gândesc la tine,
Știi bine cât de mult îmi placi
Și ce dor am în mine.
Te simt că ești îmbujorat
De soarele-amiezii,
Dar îți trimit un sărutat
De veghe-n plinul verii.
Stau jos și tot privesc la nori
Cât de senini sunt ei
Și îi ador căci știu că-n zori
La ei privești cât vrei.
Să nu te temi, orice ar fi!
Să nu te temi de viață!
Tu nu uita că-n orice zi
Ai soarele în față!
Păduri stufoase cu mult soc,
Cu flori albe de iasomie,
Îmi amintesc că-n acest loc
Este frumoasa-mi Românie.
Când păsările-şi cântă cântul
Şi vântul îl duce prin zare,
Îmi amintesc că-asta-i pământul
În care eu am crescut mare.
Lanuri de grâu cu maci frumoşi,
Câmpii pline de albăstrele,
Îmi amintesc de-ai mei strămoşi,
Eroii vii ai ţării mele.
Trec valuri, valuri peste mare
Şi curge apa-n râuri lin…
Şi-mi amintesc că e sub soare
Ţara-n care doru-mi alin.
Un cer divin pe munţi răsare
Şi îşi revarsă puritatea,
Să-mi amintesc că-n tot e mare
Şi că El ne-a dat libertatea.