Călătorind prin cer
Am mers și-am dat de veste
Și-n cel mai simplu fel
Am spus câte-o poveste,
De nasuri înghețate
Și gene-mbrobodite,
Despre stele curate
Și tare obosite.
Mă prind de sfoara mare
A leagănului mut
Și-ncep cu-nflăcărare
S-ador iarna mai mult.
Mi-e inima o gheață
Ce se topește-ușor,
Căci tu căzând pe față
M-ajuți să nu am dor.
E-o miere sărutarea
Și bucurie sfântă,
Simt binecuvântare
Când credința cuvântă.
Etichetă: poveste
Iarna
Iarna scrie o poveste
Pe câte un fulg de nea
Și așa îmi dă de veste
Și despre iubirea mea.
Mă atinge, mă cuprinde,
Mă ajută să iubesc,
Și în suflet îmi aduce
Sentimente să trăiesc.
Din iubirea ei de iarnă,
Iau cu mine câte-un pic
Ca atunci când ies pe-afară,
Să zbor către infinit.
Eu, prin cerul de cristal,
Să-mi fac zborul luminos
Și din val să dau în val,
Până ajung la Hristos.
Sfârșit de toamnă
Sfârșit de toamnă ca-n poveste
Ne ia de mână să dea de veste
Că iarna vrea să vină-ndată
Cu stropi de apă înghețată.
Când în căsuță-i cald și bine,
Iar inima cântă în tine,
Câte-o colindă, două, trei,
Atunci toamna s-a dus din văi.
E frig și bruma de afară
Tot atinge o inimioară,
Un ochi de pictor iscusit,
Un om ce toamna a iubit.
Lasă-l
Lasă-l să-ți scrie pe gene gânduri dintr-un univers,
Lasă-l să-nmoaie condeiul în nuanța unui vers
Și-ntr-o clipă de visare ai să vezi cum te-ncălzeşte
Vocea dulce, blândă, caldă, a celui ce te iubește.
În bătaia inimii, cu emoție stropită,
Stă ascunsă dragostea ce-ți va fi împărtășită,
Doar s-aluneci pe o rază spre tărâmul cu povești
Și-ți vor fi ghid florile către omul ce-l iubești.
Cu parfum de liliac, lumea va fi decorată,
Când sosirea-ți pe tărâm va fi sigur anunțată,
Câmpul va fi înflorit și-nverzit, cum rareori
A avut așa onoarea de-a-mbrăca mii de culori.
Ține minte doar cuvinte rostite-n cântec de nai
Și suavele dorințe ce te poatră-n luna mai,
Iar de vrei să iei cu tine, în sufletu-ți de poveste,
Ia refrenul care-ți spune cât de mult el te iubește.