Mă joc prin lanuri mari de maci
Și mă gândesc la tine,
Știi bine cât de mult îmi placi
Și ce dor am în mine.
Te simt că ești îmbujorat
De soarele-amiezii,
Dar îți trimit un sărutat
De veghe-n plinul verii.
Stau jos și tot privesc la nori
Cât de senini sunt ei
Și îi ador căci știu că-n zori
La ei privești cât vrei.
Să nu te temi, orice ar fi!
Să nu te temi de viață!
Tu nu uita că-n orice zi
Ai soarele în față!
Se simt florile iubite
Când ploaia le vrea stropite,
Înrourate de cristale,
De pure mărgăritare.
Se simt florile frumoase
Când soarele blând le coase
Pe petale strălucire
Să emane doar iubire.
Se simt florile dorite
Când zâmbete-s oferite
De cei care le zăresc
Şi pe dată le iubesc.
Se simt florile fericite
Pe câmpurile-nverzite
Unde câte-o păsărea
Mai calcă din când iarba.
Se simt florile crăiese
Undeva pe mândre creste
Şi nu vor decât uitare,
Pace şi linişte-n zare.
Orizonturi albăstrite
De culoarea norilor,
Dau de câmpuri înverzite,
Bucuria florilor.
Galben soarele se-arată
Pe întinsul cerului,
Pe obraz îmi pune-o pată
Cum e cea a mărului.
Vară, vară dulcișoară,
Miere-n suflețelul meu,
Ai adus cu tine iară
Culori vii de curcubeu.
Aș vrea să știu ce-nseamnă viață,
Pentru florile mele din glastră
Și ce văd ele dis-de-dimineață.
Surâsul lor îmbălsămat de soare
Cuprinde șoapta unui “Bun venit!”
În ziua ce încet răsare?
Iar dup-o noapte lină, umezită,
În zori, bobițe de cristal,
Se nasc din dorul de trezire,
Din dor de neuitare.
O îmbrăţişare dulce,
Îţi ofer de dimineaţă!
Să fii tu oriund’ te-ai duce
Bucurându-te de viaţă!
Chiar de-i ploaie sau ninsoare,
Vânt sau orice vreme rea,
Tu, zâmbeşte, căci ai soare
Ce arde-n inima ta!
Nu-ţi pese de gura rea
Când nu-ţi vorbeşte frumos!
Fii om bun şi vei avea
Dragoste de la Hristos!
Mă joc prin lanuri mari de maci
Și mă gândesc la tine,
Știi bine cât de mult îmi placi
Și ce dor am în mine.
Te simt că ești îmbujorat
De soarele-amiezii,
Dar îți trimit un sărutat
De veghe-n plinul verii.
Stau jos și tot privesc la nori
Cât de senini sunt ei
Și îi ador căci știu că-n zori
La ei privești cât vrei.
Să nu te temi, orice ar fi!
Să nu te temi de viață!
Tu nu uita că-n orice zi
Ai soarele în față!
Între pământ și cer
Mă plimb ades stingher.
Între pământ și mare
Înot viețuitoare.
Între iarbă și lună
M-așteaptă-o noapte bună.
Între mare și soare
Am ochii-n lăcrimioare.
De la pământ și cer
Am învățat să sper.
De la mare și soare
Am știut de răbdare.
De la iarbă și lună
Învăț ce mila-nseamnă.
De la un nor frumos
Am aflat de Hristos.
Mi-e dor de tine soare
Ce fața-mi mângâiai;
Mi-e dor de tine mare
Ce mult mă alintai.
Mi-e dor să stau pe patul
De scoici de lângă mare;
Mi-e dor să simt mirosul
De apă călătoare.
Mi-e dor să dorm pe mal
Vegheat de-un înger sfânt;
Mi-e dor s-aud în mine
Al Tău Preasfânt Cuvânt.