Te-am găsit în nesfârşita
Lume-a veacului ascuns
Şi-am gustat din necuprinsa
Dragoste a acestui pământ.
Te-am văzut întâia oară
Unde nopţile au stele
Cu care pe inimioară
Pun poveşti scrise de ele.
Te-am atins firav pe deget,
Să te simt, înger frumos,
Şi am început să cuget:
„Ce dar scump mi-a dat Hristos!”
Te-am iubit şi te iubesc,
Iar în viitor vom fi
Două flori ce înfloresc
Şi tandru se vor privi!
M-aş urca în piept la tine,
Să-mi fac casă, să trăiesc;
Să simt inima în mine
Liniştită, căci iubesc.
Mi-ar fi bine să am parte
De ochii tăi tot mereu,
Şi să fiu noapte de noapte
Lângă tine, dragul meu.
M-ai culege dintre raze,
Dintre stele, de visez;
Mi-ai da lin braţele tale,
În dragoste să m-aşez.
Ştiu că Domnul ne veghează,
Ne ajută să trăim,
Îngerii lui sunt de pază
Şi ne-nvaţă să iubim.
Mi-aş dori tot ce-i frumos
Pentru sufletul tău bun,
Mi-aş dori Iisus Hristos
Să ne-ndrume pe-al Său drum.
Călătorind prin cer
Am mers și-am dat de veste
Și-n cel mai simplu fel
Am spus câte-o poveste,
De nasuri înghețate
Și gene-mbrobodite,
Despre stele curate
Și tare obosite.
Mă prind de sfoara mare
A leagănului mut
Și-ncep cu-nflăcărare
S-ador iarna mai mult.
Mi-e inima o gheață
Ce se topește-ușor,
Căci tu căzând pe față
M-ajuți să nu am dor.
E-o miere sărutarea
Și bucurie sfântă,
Simt binecuvântare
Când credința cuvântă.
Aștept să vină ziua
Când iară voi vedea,
Cum raza de pe cer
Se joacă-n umbra sa.
Mai fac până atunci
Un mic buchet din stele
Și-o să-i pun un bilet,
Să le dau mamei mele.
Târziu, când am s-ajung
Și o să-mi amintesc,
Voi scrie cu cerneală
“Eu, tată, te iubesc!”
Sosește asfințitul
Și-apoi vin zorile
Și numai în iubire
Văd clar culorile.
În noapte mă privesc pe mine,
Cu calmul stelei de pe cer
Și realizez cât e de bine
Să stau cu păzitorul înger.
Cu mâna-n mâna ta adorm
Și-n vis apari tot tu mereu;
E noapte-acolo unde stăm
Vegheați de Bunul Dumnezeu.
Tot mă privești, tot te privesc
Și-adesea mă trezesc din vis,
E-o bucurie să zâmbesc
Cu îngerul în paradis.
Și stelele sunt fericite
Și-ascultă timid ce vorbim
Și se uită nedumerite
Când noi adesea le privim.
Mă văd pe mine și pe tine
În farul selen de pe cer
Și văd că-mi este cel mai bine
Alături de al meu înger.
Câtă grijă ai tu, Doamne,
De poeţii tăi iubiţi,
De le dai cu duh pe buze
Să scrie neasemuit!
Ei scriu de stele şi ger,
De speranţă şi iubire;
Scriu de păsări de pe cer,
Ce te-ndeamnă la sfinţire.
Iubire le ţeşi în inimi,
Să scrie fără-ncetare
De dragoste, dor şi jale,
De iertare şi-mpăcare.
Coloritu-n dans de fluturi
Şi parfum de multe flori,
Astea inspiră poetul
De-atâtea şi-atâtea ori.
Când privesc cerul plin de stele
Și luna strălucind frumos
Mă cutremur când știu că ele
Nu-s ce-nsemn eu pentru Hristos.
Și mă mai uit și la o floare
Ce-și ține capul ridicat spre cer
Și mă întreb de ce eu oare
Mai întorc ochii de la El.
O frunză cade jos agale,
Dar ritmul ei îmi spune foarte bine,
Că nu există-n lume altă cale
Decât cea care duce către Tine.
Frumuseţea în iubire
Este el când e cu ea,
Când o sărută pe gene
Şi îi mângâie mâna.
Dragostea şi gingăşia,
Frumuseţea ce e-n lume,
Tandreţea şi armonia,
Doar ei doi şi le pot spune.
Doi îndrăgostiţi sub stele,
Îşi privesc zâmbetul lor;
Eu nu pot privi la stele,
Ci la ei, şi îi ador.
“Să te laşi purtată de mine,
Eu să fiu aripa ta…”
Aşa-i spune el iubitei,
Ce gingaş îi surâdea.
“Să fii cavalerul meu,
Prinţul meu cel din poveşti
Şi să îţi dea Dumnezeu
Ani mulţi ca să mă iubeşti!”